Cum să-ți iubești corpul

Comparația e cea mai mare sursă de nefericire. Presiunea să arătăm ca modelele din revistă se suprapune peste suferințele emoționale din copilărie și ne fac să alergăm mereu după o părere cât mai bună a altora despre noi

Cu ani în urmă, făcând ordine prin casă, am dat peste o păpușă Barbie, și m-am surprins uitându-mă cu admirație ce corp perfect are – picioare lungi și drepte, o talie de viespe și un păr senzațional. Și țin minte că în după amiaza acelei zile m-am dus la cumpărături… La un moment dat, am simțit cum mi se ating coapsele pe interior. Și imediat m-a cuprins o senzație de dezgust – corpul meu nu e perfect și n-o să fie niciodată…

Ți s-a întâmplat vreodată să răsfoiești o revistă și să te gândești că nu ai nici o șansă să arăți ca toate celebritățile alea? Sau să te uiți pe pagina de Facebook a cuiva și să simți în secret că ți-ai dori să arăți și tu măcar cât de cât ca ea?

Părinții ne-au comparat în copilărie cu colega, cu vecina, cu nepoata sau cu diverse alte verișoare, ca să ne ambiționeze. Ele erau întotdeauna mai bune la învățătură, mai frumoase, mai cuminți și știau mai multe poezii. Profesorii ne-au comparat la școală cu ceilalți colegi de clasă sau de la alte clase, ca să ne motiveze. Și de fiecare dată ceilalți erau mai buni. Apoi toate revistele și show-urile tv care pun o presiune enormă pe noi să fim perfecte… ca să ne manipuleze!

Și de fiecare dată, ai tras concluzia că nu ești suficient de bună, frumoasă, deșteaptă, înalță, slabă, cuminte, inteligentă, descurcăreață… și lista poate continua la nesfârșit.

În special femeile se compară în permanență cu alte femei lucru care e o sursă permanentă de nefericire. Când te compari mereu cu altcineva, nu știu cum se face că de fiecare data ieși pe locul doi.

Pentru alții, tu ești ceilalți

Și ajungem să trăim străduindu-ne să obținem acea părere bună a celorlați despre noi. Fără să realizăm un lucru: așa cum tu te întrebi mereu ce părere au ceilalți despre tine, pentru alții, tu ești ceilalți. La rândul lor și ei se întreabă mereu ce părere ai tu despre ei. Și de fapt ție puțin îți pasă cum arată colega sau vecina. Pentru că te interesează bineînțeles cu arăți tu. Iar lor le pasă la fel de puțin de felul în care arăți tu.

Majoritatea pozelor de pe coperțile revistelor sunt prelucrate pe calculator astfel încât coperta să fie mai atractivă și să-ți vină s-o cumperi. Ele nu reprezintă realitatea.

În loc să te compari mereu cu ceva ce nu există, e mult mai bine să te compari cu tine însăți. Mult prea multe femei se compară cu poza trucată a fetei anorexice de pe coperta revistelor și apoi trag concluzia ca ele nu sunt destul de bune ca ființe umane.

Multe dintre aceste modele, cu toate că sunt incredibil de frumoase, sunt și foarte nefericite. Ceea ce e de înțeles având în vedere cât de înfometate sunt tot timpul.

Pe cât de puternică e mintea noastră, pe atât de ușor e de influențat. Și ne trezim că funcționăm după niște tipare care nici măcar nu ne plac. În copilărie nu te simțeai deloc bine când erai comparată. Ba chiar te simțeai judecată, criticată și cel puțin nedreptățită. De ce continuăm să ne facem nouă înșine același lucru și după atâția ani?

Mai bine, pune-ți întrebarea: cât de bine te simți? În loc să te înfometezi în mod sistematic prin cure de slăbire, mai bine ocupă-te de sănătatea ta fizică și emoțională. Tocmai, ca să nu te mai afecteze sub nicio formă ce gândesc ceilalți despre tine.

Cu cât ești mai autentică și mai naturală, cu atât ești mai plăcută. Pentru că oamenii apreciază sinceritatea nu fake-ul. Și fă lucruri care te bucură în fiecare zi – te asigur că vei fii mult mai fericită decât modelele din Cosmo.