Se spune că mintea e foarte complexă. Că îți trebuie o viață să înțelegi cum funcționează și încă o viață ca să aplici ce ai înțeles. Cine are la dispoziție două vieți? 

De fapt ai nevoie sa știi doar câteva lucruri despre cum funcționează mintea: 

1. Mintea face ceea ce crede că îți dorești 

2. Mintea face tot posibilul ca tu să nu suferi și să ai parte de cât mai multă plăcere

3. Mintea răspunde la două lucruri: la cuvintele pe care i le spui și la imaginile pe care le creezi 

4. Mintea e cel mai umil servitor al tău (dacă știi cum să lucrezi cu ea) 

5. Mintea încearcă să te mențină în tot ceea ce îți este familiar 

Și poți să înveți cum să-ți faci din mintea ta un aliat, astfel încât să ajungi acolo unde îți dorești mai repede și mult mai ușor, fie că e vorba despre libertate financiară, sănătate, performanță sau relații.

Oamenii care se bucură de succes au o anumită atitudine și obiceiuri pe care și le-au format singuri sau le-au învățat.

Succesul este o stare interioară de a fi. Mașina, casa, vacanțele și hainele de firmă sunt efectele acestei stări interioare și a acțiunilor care decurg din ea. 

Îți voi arăta cum să dobândești rapid obiceiurile și tiparele de gândire pe care le au performerii, astfel încât să fie ceva natural pentru tine și să devină rapid felul în care ești.

În spatele problemelor ca auto-sabotajul, depresia, anxietatea, dependențele și obiceiurile nocive, stă credința că…

NU SUNT SUFICIENT DE… bun, talentat, înalt, frumos, slab, deștept, bogat, etc. și deci NU MERIT SĂ…

Hai să mergem la rădăcina acestei credințe limitative și parșive și să o eliminăm o dată pentru totdeauna. Abia apoi putem să instalăm o încredere și o stima de sine de nezdruncinat ca să nu te mai simți niciodată respins și să nu te mai afecteze judecățile și criticile altora.

Îngrijorările legate de bani nu au nimic de-a face cu câți bani poți să câștigi sau să pui deoparte. Au de-a face cu cât de mult crezi tu că valorezi, câtă valoare crezi tu că ești capabil să aduci. 

Blocajele sunt rezultatul sistemului de convingeri despre bani – nu merit, nu sunt suficient de bun, de experimentat, de pregătit…

Ca sa ai o relație mai bună cu banii e necesar să lucrezi pe aceste convingeri. Când ești convins că meriți, ai curajul să ceri o mărire de salariu, sau să faci investiții profitabile. 

Este un proces în trei etape:

1. scoatem la lumină convingerile tale despre bani și inițiem procesul de reconfigurare a minții pentru abundență în loc de sărăcie.

2. vezi exact cum, unde, când și de ce ai această convingere că trebuie să muncești din greu pentru bani, sau că numai cei care fură pot fi bogați.

3. instalăm o mentalitate de bogăție, abundență financiară și prosperitate. 

Ți-a fost vreodată atât de teamă să faci ceva încât ai decis nici măcar să nu încerci? Sau poate teama de eșec s-a manifestat prin auto-subminarea inconștientă a eforturilor astfel încât să eviți posibilitatea să dai greș? Teama de eșec uneori pur și simplu te imobilizează – te face să nu mai faci nimic și să pierzi oportunități grozave.

Pentru fiecare dintre noi eșecul înseamnă altceva. Dacă pentru cineva eșecul poate fi o experiență din care a putut să învețe ceva, pentru altcineva eșecul pare a fi sfârșitul lumii…

Cauze: dacă părinții tăi au fost critici și nu te-au susținut, sau ai fost umilit în fața clasei de un profesor… atunci vei duce cu tine în viața de adult aceste sentimente negative din copilărie. Sau poate te-ai simțit ridicol când ai avut de ținut o prezentare… așa că ai început să extinzi teama de a nu da greș și în alte arii din viața ta. Și chiar dacă au trecut ceva ani de-atunci, încă porți această teamă în suflet.

Cum se manifestă teama de eșec?

• Printr-o reticență în a încerca lucruri noi
• Prin auto-sabotaj – amâni, te lași distras de altceva, anxietate excesivă, nu poți să-ți urmărești obiectivele
• Stimă de sine sau încredere în sine scăzută
• Perfecționism – faci doar acele lucruri de care ești sigur că îți ies perfect 

Teama de succes – aici intervine ce îți e familiar și ce nu. Dacă nu ești obișnuit cu succesul, mintea va face tot posibilul să te mențină într-o zonă călduța dar sigură cu care ești obișnuit și în care știe că poți să faci față.

Când îți dezvolți capacitatea să vorbești cu mintea ta, să-i spui clar ce-ți dorești, poți s-o o aduci de partea ta. Și ajungi chiar să-ți placă anumite activități pe care le găseai plictisitoare, grele sau inutile… 

Teama de a vorbi în public nu e legată atât de mult de calitatea discursului ci de cum se simte, gândește și se comportă cel care ține discursul când se află în fața publicului. Teama de a vorbi în public te poate împiedica să-ți asumi anumite riscuri când trebuie să-ți împărtășești ideile, să vorbești despre proiectele tale sau să-ți prezinți soluțiile la anumite probleme – și te poate afecta în creșterea și dezvoltarea personală și profesională.

Teama te învață să te protejezi de situații riscante sau neplăcute, așa că te vei feri din răsputeri să mai vorbești în public.

Este o combinație între teama de eșec sau de succes, teama de ridicol, rușine și teama de a fi respins.

Cum nu poți să vindeci și să rezolvi ceea ce nu înțelegi, mai întâi descoperim cauza, motivul și chiar rădăcina problemei. Apoi găsim firul care leagă diferite scene din trecutul tău cu problemele tale actuale. La final te transformi într-o persoană care poate să-și exprime și să-și comunice ideile clar, deschis, cu încredere și chiar cu simțul umorului în fața oricui.

Când ai de dat un examen, toată lumea te întreabă: ”Ai emoții?” De fapt ce emoție e în spate? E teama.

Ți-e teamă că nu o să știi materia, că nu o să-ți aduci aminte suficient de repede răspunsurile corecte, că nu o să reușești să termini la timp, că o să pici și de tot ce s-ar putea întâmpla după…

Problema e că atunci când te duci așa la examen, îți crești singur șansele să-l pici. Pentru că atunci când simți frică, mintea percepe un pericol amenințător, iar corpul intră în ”modul luptă sau fugi”. În acest mod de funcționare, funcțiile care nu sunt vitale pentru supraviețuire sunt oprite (digestia, regenerarea, memoria) și tot sângele e direcționat către mușchi, tocmai pentru ca tu să poți lupta sau fugi din fața pericolului.

Și așa, în loc să fii concentrat la maxim pe răspunsuri, o să simți cum îți crește pulsul, respirația îți devine superficială, îți transpiră palmele și e posibil să faci chiar un atac de panică.

Și poți să previi toate astea lucrând pe starea ta emoțională din ziua examenului, pe încredere și siguranță de sine, pe setările mentale, pe focus și claritate, pe capacitatea de a face conexiuni rapide – de care ai nevoie la examen, astfel încât să fie floare la ureche pentru tine.

Când îți găsești vocația și îți urmezi scopul, totul începe să aibă sens. Nu simți că muncești, o faci din pasiune. Aceasta e calea către o viață împlinită și autentică.

Vocația și darul cu care ai venit pe Pământ se manifestă între 7 și 14 ani. Dacă îți amintești ce îți plăcea cel mai mult să faci, la ce erai foarte bun în perioada aceea, poți avea un indiciu.

O modalitate mult mai sigură și mai rapidă este să facem o regresie în câteva scene sau momente din copilăria ta și să descoperim exact. Apoi, vei primi sugestii foarte puternice care te vor determina să-ți urmezi scopul, să devii cel mai bun în domeniul tău și să mergi pe drumul cel mai potrivit pentru tine.

De unde vine pofta de dulce? Pancreasul monitorizează continuu nivelul de zahăr din sânge și, când detectează zahăr, eliberează insulina care are rolul de „însoțitor” al glucozei către celule. Primești o infuzie de energie care însă scade rapid și simți iar nevoia de ceva dulce. 

Cu cât mănânci prea mult zahăr, corpul e nevoit să-l înfășoare într-un strat de grăsime ca să protejeze organele vitale de acțiunea corozivă a zahărului. 

Există concepția greșită că inamicul principal e zahărul. De fapt, problema cea mai mare e combinația dintre zahăr și grăsime. Când mănânci alimente de genul prăjituri, fursecuri, biscuiți sau ciocolată sau când mănânci „sănătos” dar îți închei masa cu un desert, consumi de fapt foarte multă grăsime și foarte mult zahăr în același timp.

Atunci intervine rezistența instantanee la insulină cauzată nivelul ridicat al grăsimilor care blochează capacitatea de a transporta zahărul către celule. Foarte multe glucide plutesc libere în sânge fără a hrăni vreo celula. În timp, prea multe grăsimi de origine animală și din uleiurile procesate epuizează ficatul și suprasolicită pancreasul.

Zahărul distruge smalțul dinților, perturbă digestia, hrănește anxietatea și depresia, duce la îmbătrânirea prematură a pielii și la apariția ridurilor. Lista de probleme și efecte negative pe care le are zahărul poate continua la nesfârșit.

Zahărul e un produs chimic, procesat și produs în fabrică și nu are nicio legătură cu trestia de zahăr. Zahărul creează o foarte mare dependență și ca la orice dependență e implicată o componentă emoțională.

Vestea bună este că toate aceste daune sunt complet reversibile. În momentul în care descoperim emoția care te face să simți nevoia de a te reconforta mâncând ceva dulce, îți recapeți libertatea față de dulciuri și poți să le tratezi doar ca pe un răsfăț ocazional.

Scrâșnitul din dinți afectează copii și oameni de toate vârstele și care se manifestă în special noaptea dar și pe timpul zilei.  Medicina clasică nu a găsit încă o soluție pentru această problemă, în afară de o gutieră pe care ar trebui s-o porți toată viața, care de fapt e doar o protecție și nu rezolvă problema.

Foarte mulți din cei care au acest obicei incontrolabil de a scrâșni din dinți nu se ocupă în niciun fel de problemă până nu încep să apară repercursiuni mult mai grave și neplăcute cum ar fi distrugerea dinților – care va presupune complicații stomatologice și chiar operații costisitoare de implant, încleștarea maxilarelor și migrenele.

citește mai mult…

Pielea acoperă corpul și delimitează ceea ce este “în interior” de ceea ce se află “în exterior”, adică individualitatea, fiind organul cu suprafața cea mai mare.

Pielea delimitează spațiul vital și lasă să iasă la suprafață, fidel și inconștient, starea interioară: raportul față de ceilalți. Pielea e prelungirea sentimentelor și a sensibilității interioare. E oglinda vieții intime, cartea de vizită.

• Dacă ești persoană blândă, așa va fi și pielea ta
• Dacă ai o sensibilitate foarte mare și pielea va fi foarte sensibilă
• Dacă ești sever față de tine sau față de ceilalți, pielea va fi dură și groasă
• Dacă ai pielea iritată, există ceva sau cineva în viața ta care te irită
• O nesiguranță mare, îți face pielea umedă. În timp ce pielea care transpiră mult, elimină emoțiile pe care Ie nu le exprimi

Problemele de piele indică faptul că există dificultăți în comunicarea cu ceilalți. Starea pielii indică starea relațiilor.

Care sunt limitele tale și zonele de intoleranță? Pielea reacționează atunci când simți nevoia de atingere și resimți o lipsă la acest nivel.

În momentul unei separări pot apărea eczeme sau psoriazis: pielea e stresată și devine roșie de furie, nu înțelege de ce nu primește afecțiune, tandrețe.

Până de curând, s-a crezut că depresia e cauzată în principal de un dezechilibru în chimia corpului. Dar cauzele majore ale depresiei sunt cuvintele dure, critice și dureroase pe care ți le spui tu ție.

Depresia apare când nu-ți urmezi dorința inimii. Când nu-ți cunoști sau nu-ți recunoști talentele și abilitățile unice și nu îți urmezi menirea.

Problema oamenilor deprimați e faptul că ei nu cred că e posibil să se vindece sau mai rău, unii cred că nu merită să se vindece.

Dar există vindecare și nu e atât de greu precum crezi…

Anxietatea e sentimentul de frică în absența amenințării fizice, fiind o proiecție a minții care poate duce la atacuri de panică. Și da, mintea poate fi re-programată, re-condiționată, re-setată.

Oamenii își gestionează emoțiile în trei modalități: reprimându-le, exprimându-le sau evitându-le.

Reprimarea e modalitatea cea mai frecventă prin care ne îngropăm emoțiile. Nu vrem sa fim deranjați de emoții și nici nu știm ce altceva să facem cu ele. 

Presiunea emoțiilor reprimate se traduce mai apoi în: iritabilitate, schimbări bruște de dispoziție, tensiuni în zona gâtului și a spatelui, dureri de cap, crampe, tulburări ale menstruației, colită, indigestie, insomnie, hipertensiune, alergii și alte tulburări somatice.

Evitarea emoțiilor se face prin recurgerea la diversiune. Stă la baza industriei de divertisment și producției masive de alcool și e subterfugiul adoptat de dependenții de munca (workoholici) care ajung la epuizare și extenuare.  Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conștienți de emoțiile lor, fiind îngroziți să se confrunte cu ei înșiși.

Mulți sportivi de top folosesc tehnicile de vizualizare ca parte a antrenamentului. Aceste tehnici oferă mult mai mult decât un avantaj competitiv.

Vizualizarea este procesul prin care creezi o imagine mentală a ceea ce vrei să se întâmple sau a felului în care vrei să te simți.

Când imaginea mentală a rezultatului dorit e creeată, urmează asocierea ta cu această imagine. Adică, nu te mai uiți la un ecran (mental) pe care se proiectează un film în care tu câștigi cursa, ci trăiești scena la cel mai real mod posibil, vezi totul prin ochii tăi, auzi și simți tot ce se petrece ca și cum scenariul s-ar întâmpla chiar acum în realitate. 

Cu ajutorul minții, repetând procesul și accesând aceste imagini din nou și din nou, îți îmbunătățești tehnica de vizualizare, la fel cum exercițiul fizic repetat și regulat îți îmbunătățește performanța sportivă.  

Prin repetiție mentală, mintea și corpul se antrenează să performeze perfect, construind încrederea ta ca sportiv în șansele de reușită și capacitatea de a avea performanțe spectaculoase în condițiile de concurs. 

În lumea sportului performanța și succesul se măsoară în secunde, iar sportivii se folosesc de toate tehnicile disponibile care le pot asigura succesul sau victoria în competiții. Tehnicile de vizualizare sunt cele care pot face într-adevăr diferența dintre locul 1 și restul lumii. 

Fobia te face să ai o teamă irațională legată de zborul cu avionul. Nicio explicație logică și nici o statistică legată de cât de puțin periculos e să zbori nu te poate convinge.

Când ai o fobie, adesea îți conduci viața astfel încât să eviți pe cât posibil ceea ce consideri că e periculos. Eviți pe cât posibil deplasarea cu acest mijloc de transport și ratezi cele mai grozave vacanțe și locuri și experiențe, privându-ți în același timp și familia de aceste experiențe.

În imaginația ta, amenințarea este mult mai mare decât în realitate. Și totul este creat de cuvintele pe care ți le spui și de imaginile pe care le creezi în mintea ta.

Trăiești un stres intens atunci când ești nevoit să te afli în fața avionului, care îți provoacă teama și chiar fobia. Asta te împiedică să te comporți normal și poate duce uneori chiar la atacuri de panică.

Fobia te face să ai o teamă irațională legată de o situația de a te afla la înălțime sau de a folosi liftul.

Când ai o fobie, adesea îți conduci viața astfel încât să eviți pe cât posibil ceea ce consideri că e periculos. Nu te vei urca de bunăvoie sau cu plăcere în Turnul Eiffel din Paris sau în CN Tower din Toronto… Vei prefera să ajungi transpirat și gâfâind la o întâlnire de afaceri decât să iei liftul. În imaginația ta, amenințarea este mult mai mare decât în realitate.

Trăiești un stres intens atunci când ești nevoit să te afli în fața motivului care îți provoacă teama și chiar fobia. Asta te împiedică să te comporți normal și poate duce uneori chiar la atacuri de panică.

E ok când aterizează pe mâna ta o gărgăriță sau un fluture, dar e înfiorător să-ți cadă cumva un păianjen sau o omidă. Și totul este creat de cuvintele pe care ți le spui și de imaginile pe care le creezi în mintea ta. 

Sigur că omizile, păianjenii sau șerpii pot fi scârboși și îți pot crea repulsie, dar fobia te face să ai o teamă irațională legată de anumite creaturi vii.

Când ai o fobie, adesea îți conduci viața astfel încât să eviți pe cât posibil ceea ce consideri că e periculos. În imaginația ta, amenințarea este mult mai mare decât în realitate.

Trăiești un stres intens atunci când ești nevoit să te afli în fața motivului care îți provoacă teama și chiar fobia. Asta te împiedică să te comporți normal și poate duce uneori chiar la atacuri de panică.

Adicția e un obicei devenit inconștient, un ritual compulsiv, care are rolul de a muta atenția de la orice sentiment negativ și a induce o stare diferită, mai plăcută. Se caracterizează prin:

• toleranță – creșterea progresivă a nevoii de obiectul adicției pentru a obține același efect
• perseverarea într-un anumit tip de comportament
• obsesia / preocuparea
• un sentiment de pierdere a controlului

Cauza problemelor există cu mult înainte ca substanța respectivă să fie folosită. Persoana dezvoltă o serie de credințe negative, care îl fac să se simtă inferior, însingurat, neînțeles, neimportant. 

Nu-ți place cum îți miros părul și hainele. Șeful și colegii se uită urât la tine pentru că îți iei pauză de fumat la fiecare jumătate de oră. Soția nu mai suportă fumul de țigară. Copilul te-a rugat să nu mori….

Nu contează din ce motiv vrei să te lași de fumat. Orice motiv e foarte bun.

Ca să scapi de fumat e nevoie nu doar de o resetare la nivel mental ci și să urmezi o cură de detoxifiere moderată. Cât de curând, țigările și fumatul îți devin indiferente…

Oamenii își gestionează emoțiile în trei modalități: reprimându-le, exprimându-le sau evitându-le.

Reprimarea emoțiilor e modalitatea cea mai frecventa prin care ne îngropăm emoțiile. Nu vrem sa fim deranjați de emoții și nici nu știm ce altceva să facem cu ele. 

Evitarea emoțiilor se face prin recurgerea la diversiune. Stă la baza industriei de divertisment și producției masive de alcool. Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conștienți de emoțiile lor, fiind îngroziți să se confrunte cu ei înșiși. Se tem până și de un moment de singurătate.

De aici activitatea frenetica de socializare, discuții, sms-uri, chat-uri, asculta muzica, călătoresc, fac shopping, mănâncă, se joacă pe calculator sau telefon, se duc la film, iau medicamente, se droghează, beau cantități din ce în ce mai mari de alcool și aleargă după petreceri…

Fiecare dintre acestea necesita tot mai multa energie, în timp ce creativitatea, starea de a fi conștient și interesul autentic fata de ceilalți se diminuează, ca și capacitatea de a avea încredere în altcineva manifestată prin izolare socială și ură de sine. 

Oamenii își gestionează emoțiile în trei modalități: reprimându-le, exprimându-le sau evitându-le.

Reprimarea emoțiilor e modalitatea cea mai frecventa prin care ne îngropăm emoțiile. Nu vrem sa fim deranjați de emoții și nici nu știm ce altceva să facem cu ele. 

Evitarea emoțiilor se face prin recurgerea la diversiune. Stă la baza industriei de divertisment și producției masive de alcool. Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conștienți de emoțiile lor, fiind îngroziți să se confrunte cu ei înșiși. Se tem până și de un moment de singurătate.

De aici activitatea frenetica de socializare, discuții, sms-uri, chat-uri, asculta muzica, călătoresc, fac shopping, mănâncă, se joacă pe calculator sau telefon, se duc la film, iau medicamente, se droghează, beau cantități din ce în ce mai mari de alcool și aleargă după petreceri…

Fiecare dintre acestea necesita tot mai multa energie, în timp ce creativitatea, starea de a fi conștient și interesul autentic fata de ceilalți se diminuează, ca și capacitatea de a avea încredere în altcineva manifestată prin izolare socială și ură de sine. 

Ești plictisit, te simți singur, te simți neînțeles sau deconectat și atunci cauți ceva în exterior care să te ajute să nu mai simți ceea ce e în interior.

Problema e că, trăind într-o lume virtuală, nu te vei simți mai conectat. Conexiunea se face doar între oameni, nu cu aparatele electronice.

Ne naștem nevoia de conexiune și de a nu fi rejectați, pentru că acestea ne asigură supraviețuirea când încă nu suntem pe picioarele noastre.

E nevoie să te reîntorci la viața reală și să începi să trăiești din nou, să te conectezi cu oamenii și să înveți să te bucuri de asta.

Oamenii își gestionează emoțiile în trei modalități: reprimându-le, exprimându-le sau evitându-le.

Reprimarea e modalitatea cea mai frecventa prin care ne îngropăm emoțiile. Nu vrem sa fim deranjați de emoții și nici nu știm ce altceva să facem cu ele. 

Evitarea emoțiilor se face prin recurgerea la diversiune. Stă la baza industriei de divertisment și producției masive de alcool și este subterfugiul adoptat de dependenții de munca (workoholici) care ajung la epuizare și extenuare.  Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conștienți de emoțiile lor, fiind îngroziți să se confrunte cu ei înșiși. Se tem până și de un moment de singurătate.

De aici activitatea frenetica de socializare, discuții, sms-uri, chat-uri, asculta muzica, călătoresc, fac shopping, mănâncă, se joacă pe calculator sau telefon, se duc la film, iau medicamente, se droghează, beau cantități din ce în ce mai mari de alcool și aleargă după petreceri…

Fiecare dintre acestea necesita tot mai multa energie, în timp ce creativitatea, starea de a fi conștient și interesul autentic fata de ceilalți se diminuează, ca și capacitatea de a avea încredere în altcineva manifestată prin izolare socială și ură de sine.